Mă rostogolesc precum un copil
în apa unui râu, alteori
pe-o pajiște plină cu flori
și ciripit de păsărele
zboruri de fluturi multicolori.
Simt intens briza mării
ce-mi inundă sufletul plin,
simt adierea frunzelor ruginii
ce-mi vibrează albul zăpezii
și-mi încânta ochii cu puritatea ei.
Sunt precum un anotimp
lăsând în urma lui
un suflet călător printre cuvinte.
Uneori îmi este sufletul
precum un taifun,
norocul meu că-mi revin repede.
Sunt o orhidee înflorită
mi-am făcut aripi din petale
prin iubire am adus viața
în sufletul și inima oamenilor.
Am sufletul
curat precum al unui copil
crezând că în fiecare clipă
ochiul inimii noastre
poate percepe
frumusețea ce ne înconjură.
Sunt o salcie ce-n liniștea ei plânge
dar și șarpe din păcate.
Dar peste toate
voi rămâne un simplu OM!!
