Prin dimineţi… 

3dabef272df000ca68def1fa454f1f34
Mă regăsesc mereu prin tine suflet răvăşit
Şi te respir curat din zori şi până-n seară,
Pentru că tu eşti rădăcina care m-a hrănit
Şi-a-nveselit surâsul buzelor întâia oară.

Eşti floare de cireş în nesfârşita primăvară
Pe ramuri ninse-n luna împlinirilor de mai,
Şi te ascund sub pleoape-n fiecare seară
Să te miros cu sufletul aşa cum îţi doreai.

Când lăcrimezi te-adun în palmele-amândouă
Ştergându-ţi pleoapele cum alţii n-au făcut,
Minunea mea cu străluciri în stropi de rouă
Prin dimineţi când toate vor acelaşi început.

Tresar uşor când nopţi din vis mi te răpesc
Fără să ştiu că depărtarea te va da-napoi,
Şi plâng prin ramuri de cireş care-nfloresc
În primăvara sufletelor noastre, câte doi.  

Autor Gheorghe Ungureanu
Prin dimineți

Nu doresc

Dacă-ar fi doar dimineaţă peste-al florilor miros
Din înalt să cadă rouă şi din nopţi muguri de vise,
Aş lăsa priviri s-aşeze peste părul tău frumos
Revarsandu-ţi răsăritul pe sub pleoapele deschise.

Ţi-aş purta în iarbă paşii sub al crengilor umbrar
Tresărind când printre şoapte îţi repet la nesfârşit,
De ninsori cu flori albastre şi de ploi ce în zadar
Au căzut când toate-n urmă printre vise s-au topit.

Nu doresc să cadă stele, nu mai vreau niciun amurg,
Dimineţi cu pomii-n floare veşnicii să-mpodobească,
Să simt razele de soare printre gesturi cum se scurg
Căutând cărări spre tine, încercând să te găsească.

Vreau să văd cum păsări zboară printre stele ce apun
Legănând pe aripi noaptea ce se pierde-n alb de zori,
Să te strâng cu toată roua lângă suflet şi să-ţi spun
Cât îţi seamănă privirea cu miresmele din flori.  

Autor Gheorghe Ungureanu

Prin dimineți

Ne-am rătăcit prin flori  

Din tot ce fi-va să se-ntample între noi
A mai rămas o nedeschisa poartă,
La care-aşteaptă fluturi cu aripile-n ploi
Şi-un anotimp uitat la început de soartă.

Ne-am rătăcit prin flori şi sute de cuvinte
Uitând că sunt zăpezi şi friguri ce ucid,
Şi nu ştim unde-am pus aducerile-aminte
Pierzându-le mireasma prin fiecare rid.

Prin jurăminte sacre şi zâmbete bolnave
Am tot sădit pustiuri şi ţărmuri fără mări,
Sperând ca, printre gesturi şi umbrele firave
S-aducem mai aproape, aceste depărtări.

Sunt zile fără soare şi nopţi fără de lună,
Săruturi îngropate prin şoapte nerostite,
Păcate neiertate din tot ce-a fost furtună,
Sunt lacrimile noastre de fulgere lovite.

Atât de multe-s astăzi trăite doar de noi
Şi de-o mai fi să-ntample ceva cu-adevărat,
Tu să m-ajuţi să-mpart un anotimp la doi
Şi poarta s-o deschid la cei ce ne-au uitat.  

Autor Gheorghe Ungureanu

7 gânduri despre „Prin dimineţi… 

  1. Visul nopţilor târzii

    Nu lăsa cu mine clipa, nu am ce să-i mai ofer
    Tot ce-a fost a mers cu tine în tăcute veşnicii,
    M-am obişnuit cu viaţa şi parfumu-i efemer,
    Restul este praf de stele spulberat în galaxii.

    Nu-mi împrumuta surâsul păstrat în fotografii
    Chipul găsit în oglindă este doar o amintire
    Rece cum este privirea ochilor rămaşi pustii,
    Lăcrimând nestinse doruri dintr-o sincera iubire.

    Nu-mi da nopţi în care zarea este plină de senin
    Lasă cerul lângă tine nu-l aduce pe pământ,
    Sunt puţine anotimpuri ce vor trece şi-am să vin
    Să rostim şi-n altă viaţă al iubirii jurământ.

    Nu lăsa cu mine clipa, timpul le-a răpit pe toate
    Şi le-a pus în strălucirea lacrimilor argintii,
    Din care-am zidit un templu unde urcă când se poate
    Să se-nchine spre iertare, visul nopţilor târzii.

    Autor Gheorghe Ungureanu

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s