Un suflet visător

Un suflet visător

În lumea asta mare-n care totul e cam sucit
nu pot ține pasul zvelt cu omul schimbător
și mă întreb nedumerit: 
Mai contează azi, o viață simplă și-un suflet visător?

Mintea mea nu mai percepe ce e-n jurul meu
când demnitatea poartă mască de simulator
iar minciuna e-un triumfător,
am rămas, fără să știu, același nostalgic alizeu?

Când voi pleca din lumea asta,
în care locul îl caut dar nu mi-l mai găsesc
nu voi lua nimic cu mine, doar miniaturista 
trăire care n-a putut schimba deșertăciunea în firesc,

căci, rămân, chiar de n-aș vrea, un suflet visător!


Descoperă mai multe la Gânduri rebele

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

6 gânduri despre „Un suflet visător

  1. Arunca masca, n-o mai pune, ca tot ce este-n asta lume, creat de omul decazut din har, ce L-a jucat pe Dumnezeu la zar, este doar lupta-n van, o zbatere-n zadar… 🙂 😀 ))

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise