Agora visurilor

Mai trec pe strada ta, din oră-n oră,
Sperând să îmi apari, să te mai văd,
Închipuindu-mi locul o agoră
C-un viitor pe care-l întrevăd.

Nu-mi fac un plan, îl am deja din visuri
În care ce va fi îmi este clar,
Venirea ta având atâtea bisuri
Cât anii-nchiși în miez de chihlimbar.

Cu pași tăcuți, pe dalele de piatră,
Strivesc secunde triste, invocând
Ecouri când, spre Lună, câinii latră
Iar eu răspund c-o zbatere de gând.

Am avantajul visurilor mele
Și mi le port în ore de-nserat
Când se aprind lumini pe străzi și-n stele
Ascunse de un nor îngândurat.

Fereastra ta e-acum întunecată
Și mă întreb ce faci, pe unde ești,
Cum de nu știi că tu, cea mai visată,
Ar trebui să vii și să-mi vorbești?

Autor Daniel Vișan-Dimitriu

9 gânduri despre „Agora visurilor

    1. Timpul? Este un continuu… 😉
      Toate evenimentele se succed, de la trecut, prin prezent… spre viitor. Prin el se desfășoară toate procesele din natură și este o măsură a duratei evenimentelor. În filosofie, timpul este definit ca un flux neîntrerupt, ireversibil, care nu poate curge decât într-un singur sens. Dacă ne gândim bine, timpul este o noțiune complexă și prea greu de exprimat prin cuvinte și teorii științifice sau religioase. 🙂
      În poezie timpul ar fi cam așa…

      Timpul – Autor Ion Pillat

      În sticlă nu-i, în ceasul cu nisip
      Ce curge lin şi sec aceeaşi oră.
      Nu-i în apus şi nici în auroră,
      Şi urma-i pe pământ nu are chip.

      Dar îl aud târziu, la foc de sobă,
      Cum pasu-i apăsat îşi face drum
      Venind din ţara umbrelor şi cum
      În inimă îmi bate ca-ntr-o tobă.

      Recheamă tot ce-a fost şi o să fie.
      Toţi anii mei cu clipa lor învie
      Dintotdeauna, fără ieri şi azi.

      Simt mâna-i cum m-atinge ca o moarte,
      Şi în oglindă stă un alt obraz,
      Îngălbenind ca fila dintr-o carte

      Apreciază

  1. Frumos exprimata curgerea întrun singur sens al timpului prin spatiul infinit, însa Cuvântul lui Dumnezeu, a învins timpul si spatiul, iar prin credinta în El, orice om poate calatorii înafara lui prin nastere din nou, din apa si Duh, luptând cu încredere neclintita îmbracat, în armatura Duhului cu sabia Cuvântului.

    Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.
    Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.
    Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, sㆠrămânem tari în mărturisirea noastră.
    Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s