Visele pot fi reale

Urmați-vă visele strânse-n suflet

nu le închideți porțile

purtați-le precum un medalion

a ceea ce sunteți cu adevărat

nu le lăsați să vă scape din mâini

purtați-le ca pe-o amintire

ce nu dispare-n bătaia vântului

visele pot fi reale

nu vă blocați propriile uși ale sufletului

Dumnezeu vă va veghea și călăuzi

în realizarea lor.

25 de gânduri despre „Visele pot fi reale

        1. Da, visul și dorința au mai multe interpretări
          în română!
          Eu doream să-mi scrii ce înțelegi tu prin vis! 😉
          Oricum, mulțumesc! 🙂

          Pentru că poezia lui Mihai Eminescu pare un vis
          plin de fantezie
          o voi dărui în contra-partidă… 😉

          Poezia Ondina ( Fantezie ) de Mihai Eminescu

          L-ar orelor zile șirag rîzător
          Se-nșir cele negre și mute
          Ce poartă în suflet mistere de-amor
          Pălite, sublime, tăcute
          Și noaptea din nori
          Pe-aripi de flori
          Atinge ușoară, cu gîndul,
          Pămîntul.

          Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc,
          Din ceașă pustie și rece
          Un june pe vînturi,cu capul în joc,
          Cu clipa gîndirei se-ntrece
          Și calu-i turbat
          Zbura necurmat
          Mînat ca de-a spaimelor zînă
          Bătrînă.

          Pe aripi de munte și stînci de asfalt
          Castelul se nalță, se-ncruntă
          Și creștetu-i negru și creștetu-i nalt
          De nouri și ani se-ncruntă,
          Dar astăzi e viu
          Și-n ton auriu
          Răsună din umbra cea mare
          Cîntare.

          În mii de lumine ferestrele ard,
          Prin care se văd trecătoare
          Prin tactul cîntaărei sublime de bard
          Cum danța la umbre ușoare,
          Cum danță ușor
          Dulci vise de-amor.
          Palatul părea în magie
          Aurie.

          Ca cerbul ce s-alșă în creștet de stînci,
          Urmat de săgeat-arzătoare,
          E calul ce sare prăpastii adînci
          În zboru-i puternic și mare,
          Cu nara arzînd,
          Cu coama pe vînt,
          O dată-ncă pinte l-împunge
          Și-ajunge.

          Iar junele sare ușor de pe el
          Sub mantă-i purtînd mandolină,
          Cu inima plină de-amoru-i fidel,
          Cu mintea de visure plină,
          De grile de fier
          Al meu cavaler
          S-avîntă cătînd pe fereastră
          Și-adastă :

          Ca gînduri palide din ore dalbe
          Zboară danțîndele ființe albe,
          Par aromatele suflete line
          Duse de zèphzrii de prin grădine,
          În coruri nymphele cîntă la hore
          Și gem în lyrele blînde, sonore,
          Ascunse gîndure de dor de ducă
          Triste și palide ca o nălucă,
          Apoi în cytere ele-ncordară
          Și plin și limpede încet cîntară
          Glas a trecutului, ce însenină
          Mintea cea turbure de gînduri plină :

          Pe rîul dorului, mînat de vînture,
          Veni odat’
          Pe-un vas cu vîslele muiate-n cînture,
          Lin-împărat.

          Venit-a regele să calce văile
          Cătînd o sor’,
          Eroi se-ninimă și plîng femeile
          De-a lui amor.

          El fură munților ecouri tinere,
          Cîntul la dor,
          Rîpește buzelor naivei Vinere
          Vorba d-amor.

          Pe munți în negură, pe stînci de cremene,
          El a cătat
          O albă vergină, să-i fie gemene
          Și te-a aflat.

          Tu ești cîntărilor sororă gemene,
          Sufletul lor,
          Regele inimei trebuie să-ți semene
          Ca vis cu dor.

          În tine vede-se că e ăn ceriure
          Un dumnezeu,
          Purtînd simètria și-a misterure
          În gîndul său.

          Mînă dar coardele unele-ntr-altele,
          Mînă-le lin.
          Căci ca în sufletu-ți n-a găsit altele
          Regele Lin.

          Cîntă cu doliul, ce-l varsă bèlele
          Cînd plîng de-amor,
          Să creadă lumile, să creadă stelele
          Că-i tactul lor.

          Cum zboară îngerii din stele-n stele,
          Barzii sbor, flutură printr-a lor bele ;
          Din lungul horelor amestecate
          Barzii ridic a lor glasuri bărbate,
          Arpele-n cîntece par că se sfarmă
          Cînd gem cu sufletul, cînd zic de-alarmă.
          Muzica sferelor : Seraphi adoară
          Inima lumilor ce-o încongioară,
          Dictînd în cîntece de fericire
          Stelelor tactul lor să le inspire.
          Și cum colorile ce se îmbină
          Naște a soarelui albă lumină,
          Astfel prin vocile răsunătoare
          Curge-astă mistică, dulce cîntare :

          Ondină,
          Cu ochi de dulce lumină,
          Cu bucle ce-nvăluie-n aur
          Tezaur !

          Idee,
          Pierdută-ntr-o palidă fee
          Din planul Genezei, ce-aleargă
          Nentreagă !

          Să-nvii vii
          Și stînca de care rîd timpii
          Și tot ce mai e-n nesimțire
          În fire ?

          Vin’ dară,
          Căci ochiu-ți e viață și pară,
          Și sufletu-ți, blîndă magie
          Ce-nvie.

          Să cînte
          Ce secoli tăcu înainte,
          Și-a munților creștete nalte
          Să salte.

          Și din amestecul de vise dalbe,
          Dintre danțîndele ființe albe,
          Iese cum cîntecul dintre suspine
          Regina albelor nopții regine.
          Păru-i ca aurul fața-ncadrează,
          Cunună-n undele-i se furișează.
          Pe-o liră gingașă și argintie
          Mînuța-i coardele le-ncurcă vie
          Și cum din zilele poetici, june,
          A idealului iese minune,
          Astfel prin notele lirei de-amor
          Glasul ei tremură, dulce ușor :

          Liră spartă-n stînca lume,
          Suflet stins, muiat în nor,
          Plîns amar luat de glume,
          Adevărul vrăjitor :

          E ființa-mi tremurîndă
          Care trece-n infinit,
          Ca un fulger fără țintă,
          Ca un cap fără zenit.

          Și din chinuri ce mă-neacă,
          Eu sorb mirul cel curat
          Cum o lebădă se pleacă,
          Bînd din lacul înghețat.

          Și cu moartea cea adîncă
          Am schimbat al vieței gînd,
          Am fost vultur pe o stîncă,
          Sunt o cruce pe-un mormînt.

          Care-i scopul vieții mele,
          Întreb sufletu-mpietrit ?
          Ochiu-i stins, buzele mele
          De dureri a-nvinețit.

          Crucea-mi pare gînditoare,
          Parcă arde-a vieții-mi tort
          Și prin neguri mormîntare
          Privesc fața mea de mort.

          Dar atunci cînd albe zîne
          S-or privi-n sufletul meu,
          A ! gîndiți, gîndiți la mine
          Că am fost în lume eu.

          Un murmur feeric desmiardă dios
          A salei tăcere senină,
          Prin bolta ferestrei, arcată pompos,
          S-aude vibrînd mandolină.
          Ș-un èco ușor,
          Setos de amor,
          Se-neacă-ntr-a mandolei strune
          Nebune.

          Și toată viața lui, tot ce-a cules
          Din unde, din munte, din vale,
          Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres
          Îl pierde în coardele sale.
          Vărsîndu-l cu dor,
          Plîngînd rîzător,
          El cîntă cu buze de miere
          Durere :

          ,,De ce nu-s o floare uscată de vînt
          Și pală ca fruntea pe moarte,
          Ce mila o pierde prin cruci de mormînt
          Cu miros strivit, fără soarte,
          C-atunci m-ai lua,
          La mine-ai căta
          Gîndindă, cum e trecătoare
          O floare.

          Dar eu nu-s, copilă, decît un amor
          Ce arde-n o inimă jună,
          Un glas de pe buze aprinse de dor,
          O minte pustie, nebună
          Și dulce descînt
          Pe coarde de-argint,
          Cînd palida mea nebunie
          Învie.

          Dar am o cîmpie ce undoie-n flori,
          Cîmpia speranțele mele.
          Acolo te-așteaptă răzîndele zori,
          Pletindu-ți coroană de stele.
          S-aduci prin amor
          De viață fior,
          În cîmpul speranțelor vină,
          Ondină !”

          Apreciat de 2 persoane

    1. Bună dimineața, misteriosule! 🙂

      Mulțumesc pentru tot ce-mi dăruiești!
      Nu voi reuși niciodată să te recompensez, din păcate! 😉

      Îți doresc o zi de joi binecuvântată cu tot ceea ce sufletu-ți dorește!

      Apreciază

        1. Da, adevărul conferă vindecare! 😉 Mulțumesc pentru versuri și clip! 🙂

          ”Fire within
          Earth below me and I’m running I’m running
          to feel something real
          A lose for a win
          Now I know my heart is seeing
          Is seeing who is right for me
          You’ll be my perfect love
          and
          You’ll be my perfect kiss
          Someone I can hold and someone I can miss”

          Apreciază

  1. Am râs de cele mai multe ori,

    am ignorat,

    m-am simțit de multe ori

    prinsă între oameni duplicitari,

    mi-am păstrat gândurile stocate

    printre oameni răi, știu,

    viața-i plină de valuri, cascade

    și prăpăstii

    dar orice s-ar întâmpla, chiar dacă

    mă voi simți epuizată, îmi voi urma visele

    pentru că știu ce-mi doresc

    și mai ales știu ce mi se potrivește.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s