Visele pot fi reale

Fără categorie 1 minut

Urmați-vă visele strânse-n suflet

nu le închideți porțile

purtați-le precum un medalion

a ceea ce sunteți cu adevărat

nu le lăsați să vă scape din mâini

purtați-le ca pe-o amintire

ce nu dispare-n bătaia vântului

visele pot fi reale

nu vă blocați propriile uși ale sufletului

Dumnezeu vă va veghea și călăuzi

în realizarea lor.

Descoperă mai multe la Gânduri rebele

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Publicat de AureliaAlbAtros

Știu că-n liniștea sufletească voi găsi adevărata frumusețe omenească!

Publicat

25 de gânduri despre „Visele pot fi reale”

    3. Da, visul și dorința au mai multe interpretări
      în română!
      Eu doream să-mi scrii ce înțelegi tu prin vis! 😉
      Oricum, mulțumesc! 🙂

      Pentru că poezia lui Mihai Eminescu pare un vis
      plin de fantezie
      o voi dărui în contra-partidă… 😉

      Poezia Ondina ( Fantezie ) de Mihai Eminescu

      L-ar orelor zile șirag rîzător
      Se-nșir cele negre și mute
      Ce poartă în suflet mistere de-amor
      Pălite, sublime, tăcute
      Și noaptea din nori
      Pe-aripi de flori
      Atinge ușoară, cu gîndul,
      Pămîntul.

      Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc,
      Din ceașă pustie și rece
      Un june pe vînturi,cu capul în joc,
      Cu clipa gîndirei se-ntrece
      Și calu-i turbat
      Zbura necurmat
      Mînat ca de-a spaimelor zînă
      Bătrînă.

      Pe aripi de munte și stînci de asfalt
      Castelul se nalță, se-ncruntă
      Și creștetu-i negru și creștetu-i nalt
      De nouri și ani se-ncruntă,
      Dar astăzi e viu
      Și-n ton auriu
      Răsună din umbra cea mare
      Cîntare.

      În mii de lumine ferestrele ard,
      Prin care se văd trecătoare
      Prin tactul cîntaărei sublime de bard
      Cum danța la umbre ușoare,
      Cum danță ușor
      Dulci vise de-amor.
      Palatul părea în magie
      Aurie.

      Ca cerbul ce s-alșă în creștet de stînci,
      Urmat de săgeat-arzătoare,
      E calul ce sare prăpastii adînci
      În zboru-i puternic și mare,
      Cu nara arzînd,
      Cu coama pe vînt,
      O dată-ncă pinte l-împunge
      Și-ajunge.

      Iar junele sare ușor de pe el
      Sub mantă-i purtînd mandolină,
      Cu inima plină de-amoru-i fidel,
      Cu mintea de visure plină,
      De grile de fier
      Al meu cavaler
      S-avîntă cătînd pe fereastră
      Și-adastă :

      Ca gînduri palide din ore dalbe
      Zboară danțîndele ființe albe,
      Par aromatele suflete line
      Duse de zèphzrii de prin grădine,
      În coruri nymphele cîntă la hore
      Și gem în lyrele blînde, sonore,
      Ascunse gîndure de dor de ducă
      Triste și palide ca o nălucă,
      Apoi în cytere ele-ncordară
      Și plin și limpede încet cîntară
      Glas a trecutului, ce însenină
      Mintea cea turbure de gînduri plină :

      Pe rîul dorului, mînat de vînture,
      Veni odat’
      Pe-un vas cu vîslele muiate-n cînture,
      Lin-împărat.

      Venit-a regele să calce văile
      Cătînd o sor’,
      Eroi se-ninimă și plîng femeile
      De-a lui amor.

      El fură munților ecouri tinere,
      Cîntul la dor,
      Rîpește buzelor naivei Vinere
      Vorba d-amor.

      Pe munți în negură, pe stînci de cremene,
      El a cătat
      O albă vergină, să-i fie gemene
      Și te-a aflat.

      Tu ești cîntărilor sororă gemene,
      Sufletul lor,
      Regele inimei trebuie să-ți semene
      Ca vis cu dor.

      În tine vede-se că e ăn ceriure
      Un dumnezeu,
      Purtînd simètria și-a misterure
      În gîndul său.

      Mînă dar coardele unele-ntr-altele,
      Mînă-le lin.
      Căci ca în sufletu-ți n-a găsit altele
      Regele Lin.

      Cîntă cu doliul, ce-l varsă bèlele
      Cînd plîng de-amor,
      Să creadă lumile, să creadă stelele
      Că-i tactul lor.

      Cum zboară îngerii din stele-n stele,
      Barzii sbor, flutură printr-a lor bele ;
      Din lungul horelor amestecate
      Barzii ridic a lor glasuri bărbate,
      Arpele-n cîntece par că se sfarmă
      Cînd gem cu sufletul, cînd zic de-alarmă.
      Muzica sferelor : Seraphi adoară
      Inima lumilor ce-o încongioară,
      Dictînd în cîntece de fericire
      Stelelor tactul lor să le inspire.
      Și cum colorile ce se îmbină
      Naște a soarelui albă lumină,
      Astfel prin vocile răsunătoare
      Curge-astă mistică, dulce cîntare :

      Ondină,
      Cu ochi de dulce lumină,
      Cu bucle ce-nvăluie-n aur
      Tezaur !

      Idee,
      Pierdută-ntr-o palidă fee
      Din planul Genezei, ce-aleargă
      Nentreagă !

      Să-nvii vii
      Și stînca de care rîd timpii
      Și tot ce mai e-n nesimțire
      În fire ?

      Vin’ dară,
      Căci ochiu-ți e viață și pară,
      Și sufletu-ți, blîndă magie
      Ce-nvie.

      Să cînte
      Ce secoli tăcu înainte,
      Și-a munților creștete nalte
      Să salte.

      Și din amestecul de vise dalbe,
      Dintre danțîndele ființe albe,
      Iese cum cîntecul dintre suspine
      Regina albelor nopții regine.
      Păru-i ca aurul fața-ncadrează,
      Cunună-n undele-i se furișează.
      Pe-o liră gingașă și argintie
      Mînuța-i coardele le-ncurcă vie
      Și cum din zilele poetici, june,
      A idealului iese minune,
      Astfel prin notele lirei de-amor
      Glasul ei tremură, dulce ușor :

      Liră spartă-n stînca lume,
      Suflet stins, muiat în nor,
      Plîns amar luat de glume,
      Adevărul vrăjitor :

      E ființa-mi tremurîndă
      Care trece-n infinit,
      Ca un fulger fără țintă,
      Ca un cap fără zenit.

      Și din chinuri ce mă-neacă,
      Eu sorb mirul cel curat
      Cum o lebădă se pleacă,
      Bînd din lacul înghețat.

      Și cu moartea cea adîncă
      Am schimbat al vieței gînd,
      Am fost vultur pe o stîncă,
      Sunt o cruce pe-un mormînt.

      Care-i scopul vieții mele,
      Întreb sufletu-mpietrit ?
      Ochiu-i stins, buzele mele
      De dureri a-nvinețit.

      Crucea-mi pare gînditoare,
      Parcă arde-a vieții-mi tort
      Și prin neguri mormîntare
      Privesc fața mea de mort.

      Dar atunci cînd albe zîne
      S-or privi-n sufletul meu,
      A ! gîndiți, gîndiți la mine
      Că am fost în lume eu.

      Un murmur feeric desmiardă dios
      A salei tăcere senină,
      Prin bolta ferestrei, arcată pompos,
      S-aude vibrînd mandolină.
      Ș-un èco ușor,
      Setos de amor,
      Se-neacă-ntr-a mandolei strune
      Nebune.

      Și toată viața lui, tot ce-a cules
      Din unde, din munte, din vale,
      Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres
      Îl pierde în coardele sale.
      Vărsîndu-l cu dor,
      Plîngînd rîzător,
      El cîntă cu buze de miere
      Durere :

      ,,De ce nu-s o floare uscată de vînt
      Și pală ca fruntea pe moarte,
      Ce mila o pierde prin cruci de mormînt
      Cu miros strivit, fără soarte,
      C-atunci m-ai lua,
      La mine-ai căta
      Gîndindă, cum e trecătoare
      O floare.

      Dar eu nu-s, copilă, decît un amor
      Ce arde-n o inimă jună,
      Un glas de pe buze aprinse de dor,
      O minte pustie, nebună
      Și dulce descînt
      Pe coarde de-argint,
      Cînd palida mea nebunie
      Învie.

      Dar am o cîmpie ce undoie-n flori,
      Cîmpia speranțele mele.
      Acolo te-așteaptă răzîndele zori,
      Pletindu-ți coroană de stele.
      S-aduci prin amor
      De viață fior,
      În cîmpul speranțelor vină,
      Ondină !”

      Apreciat de 2 persoane

    1. Bună dimineața, misteriosule! 🙂

      Mulțumesc pentru tot ce-mi dăruiești!
      Nu voi reuși niciodată să te recompensez, din păcate! 😉

      Îți doresc o zi de joi binecuvântată cu tot ceea ce sufletu-ți dorește!

      Apreciază

    2. Ma bucur ca mai place Cuvântul ce-l ofer,
      Mai mare rasplatire nimanui nu îi cer.
      Iar daca Adevarul, adeseori mai doare,
      E pentru ca la urma, confera vindecare…

      Apreciat de 1 persoană

    3. Da, adevărul conferă vindecare! 😉 Mulțumesc pentru versuri și clip! 🙂

      ”Fire within
      Earth below me and I’m running I’m running
      to feel something real
      A lose for a win
      Now I know my heart is seeing
      Is seeing who is right for me
      You’ll be my perfect love
      and
      You’ll be my perfect kiss
      Someone I can hold and someone I can miss”

      Apreciază

  3. Am râs de cele mai multe ori,

    am ignorat,

    m-am simțit de multe ori

    prinsă între oameni duplicitari,

    mi-am păstrat gândurile stocate

    printre oameni răi, știu,

    viața-i plină de valuri, cascade

    și prăpăstii

    dar orice s-ar întâmpla, chiar dacă

    mă voi simți epuizată, îmi voi urma visele

    pentru că știu ce-mi doresc

    și mai ales știu ce mi se potrivește.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise