Nebunia cailor sălbatici

Inspirația din oaza-minții omului e precum nebunia cailor sălbatici, alergă mereu în libertate fără să le pese că s-ar putea trezi în fața unor porți, din sud, închise, nici ceața densă nu le poate stăvili galopul sau rupturile de ligamente, când din întâmplare evadează și vor să traverseze o apă plină de ”crengi” văzute și nevăzute… Este deschisă spre orizonturi dintr-o grădină cu îngeri-muze, nu va fi niciodată singură, va alerga în lumina lunii cu bucuria de-a dărui sens vieții. Mereu va fi într-o continuă căutare de idei. Dacă va înceta alergarea, din cauza unui vânt nostalgic, nu va uita că drumul îi este lung, nu se va cufunda în noaptea plină cu umbre, își va reveni continuându-și drumul însoțit de soare bucurându-se de alergare. Și toate ideile întind din aripi și se pregătesc de zbor, iar zborul lor te duce viu spre mâine…

5 gânduri despre „Nebunia cailor sălbatici

  1. …si mâine va fi cu siguranta mult mai bine decât azi, pentru toti cei ce zboara ca vulturii regali din Anzi…

    Zile minunate, luminate, binecuvântate, cu zboruri line, elevate, de iubire si gesturi nobile neconditionate prin Cuvinte AAAE :

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s