În gara fără nume

Într-o gară fără nume la un capăt de lume 

mai trece din când în când un tren 

este trenul în care există doar gânduri

pasagerii s-au rătăcit printre anotimpuri

când stelele zâmbeau la lună 

căutând un țărm dintre două depărtări, 

un pact al zborului în așteptare

când cuvintele s-ar pune în valoare 

la ușa timpului, acele pauze ce devin refren

într-o melodie nemuritoare.

11 gânduri despre „În gara fără nume

  1. Sinonim de-o gară

    E gara sinonim cu nostalgie;
    de la plecări pe linii paralele
    pierdute-ntr-un refren de şine!… Melodie
    stinsă-n vagon-lit, în negrele cafele?!

    E gara sinonim de aşteptare;
    de unul singur, lângă ceasul de peron,
    cu pumnul umed strâns pe un buchet cu lăcrămioare
    şi gândul dus, doar tresărind la megafon?!

    E gara sinonim de-un rendez-vous;
    secret de-o viaţă între două curse,
    grăbind intimitatea, dumneata la tu!…
    Cerşind întârzieri minutelor nescurse?!

    E gara sinonim de aventuri
    înflăcărate pe-un traseu de două halte,
    cu inima-ntre două partituri;
    rutina molcomă şi drogul… s-o tresalte?!

    E gara un repaos; antonim
    doar clipă-ntr-un tumult-accelerat al vieţii
    ce-aşteaptă trenul personal… dar anonim
    neştiind nici câte staţii sunt, nici ce direcţii?!

    E lumea parcă sinonim de-o gară
    cu aşteptări, sosire şi plecare;
    cu linii trase, drepte… şi urcat pe scără?!
    … Sau stat la stop?!… C-aşa-i semnalizare?!?!

    Autor Daniel Aurelian Rădulescu

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s