Pe-al vieții val…

Atâta tristeţe se prelige-n mine
ca-n iadul din lume
unde umbrele cu trup de felinar
îți cântă în taină
preludii de jale din vidul pandemic
când te prinde-n cătușe…


I-am făcut curte,
am împrejmuit-o cu flori,
aveam multe să-i spun, i-am tot spus
un adevărat roman,
mă dor șalele de la poemele
prăvălite în curtea ei
și nici măcar o pietricică
nu mi-a aruncat înapoi,
o vorbă acolo, de încurajare,
am tot încercat dar n-am reușit,
așa că, am trecut la pictură…

Gândea un bătrânel privind spre-al vieții val…

6 gânduri despre „Pe-al vieții val…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s