Gândim Lumină, devenim pace

Omule, născut din iubire pe acest Pământ,
univers misterios, fii pace,
nu ucide folosind cuvinte nepotrivite,
nu ignora cuvântul când viața-i atât de fragilă
ar putea ucide iubirea din care te-ai născut,

fii prudent în fapte și-n gândire, atent la toate,
nașterea sinelui din Lumina Divină
seamănă cu descătușarea din întuneric…
Ești ramură înflorită a timpului însorit
racordat cu sufletul la muzica sferelor
prin pulbere de stele survolând spații siderale
străbați orizonturi întinse cu șoapte diafane…
Nu uita, prin puterea ta poți chema lumi neștiute
în bucuria zborului spre libertate și lumină,
uită trecutul, concentrează-te spre viitor
și-ntr-o zi îi vei mulțumi Domnului că n-ai renunțat.

Tot ceea ce gândim vom deveni, gândim Lumină,
vom deveni pace, iubire, recunoștință.

17 gânduri despre „Gândim Lumină, devenim pace

    1. Da… Cu mască sau fără mască? Asta-i întrebarea. 😀

      Dar la câte se întâmplă și câte avertizări cu prelungiri de carantină, cu încă 14 zile, ieșit din casă cu Declarații pe propria răspundere, e cu mască. 🙂 )) Interacțiunea socială trece în online… 😉

      Apreciază

  1. Mi-ai amintit de sloganul unui fost lider al României: „Iarna nu-i ca vara” 🙂 🙂 )))
    Într-adevar…. „uneori”, însa fiecare OM iubitor de semeni neconditionat, constient, adult responsabil, maturizat, ar trebui sa cunoasca vremea, împrejurarile si spatiile în care este liber sa fie dezbracat sau îmbracat, demascat sau mascat, fara sa i se impuna de catre guverne si/sau stat, zic si eu … 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Subscriu, însa apropierea de cunoastere nu se realizeaza de la sine, ci implica luciditate, constientizare, cautare, cercetare, echilibrare, rabdare, (RE)nastere, (RE)evaluare, (RE)cunoastere si (RE)conciliere cu propriul sine în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu… as zice eu.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Dacă aș putea zbura rătăcind printre stele
      despletită ca un înger cu brațele întinse
      să înverzesc coordonatele planetei
      să-mi găsesc locul, menirea, libertății inedite,
      cu gânduri deschise
      din care se pot contura speranțele,
      să nu mai las soarele sufletelor să se ascundă
      în lumi virusate suficient de prezente,
      mi-aș lăsa visele să le îmbrățișeze
      cu aripi robuste
      spre binele din zorii zilelor care vor veni.

      Dar sunt un simplu muritor
      cu gânduri ce se îngrămădesc fără să le fie teamă
      de distanțarea societății ce ne e impusă
      de-a mai gândi, a mai visa, a mai iubi…

      Uneori mă gândesc: Unde vom ajunge? Ce vom deveni?

      Apreciază

    1. Pentru a ne mântui și-a ne ierta aproapele,
      care de regulă e plin c-un ego prea înalt,
      excludem varianta:
      ”Te iubesc dacă mă iubești și tu
      sau te urăsc dacă mă urăști”… 😉
      Iubim și iertăm necondiționat!

      Apreciază

    1. Bună seara, misteriosule! 🙂

      Absolută-i varianta ta,
      dar la mine-i cu totul altceva
      și nu există nici-o cale
      să schimb distanța-n vale
      căci de la A până la A
      și neevitând distanțA
      sălășluiește nebunia mea… 😀

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s