Pe-a timpului hârtie

Oamenii văd din noi doar frânturi de stări, emoții, pun cap la cap cuvintele, chiar umbrele lor, le dă sau nu lumină, își fac păreri, crezând că intuiția îi ajută și cred că ne vor cunoaște. Din picăturile de trăiri, șoapte sau suspine, acele crâmpeie din care te croiești, sunt doar fulgii de nea ce-i lăsăm să se vadă, întregul, însă, îl știe doar Dumnezeu, acele dovezi pe care le trăiești intens. Doar El știe ce avem în suflet și în gând, semne de întrebare, mirări, bucurii, vise sau iubiri, ce nu-s puse la vedere, pe a timpului hârtie, c-ar fi vânate-n aceste vremuri în care totul se speculează, înșurubând tot felul de șarade neconforme cu adevărul, un fel de facke news, o îndeletnicire pusă la rang înalt, din păcate.