La o cafea cu miercurea…

În fiecare zi, puţin câte puțin, zbor către un cer senin, pare ca-ș zbura către înalt,

dar în realitate, vântu-mi face mereu traseul…

Când mai lin, când mai smucit, mai tot timpul de-a rostogolul. 🙂

Imagine internet

  

 Am încercat mereu să-mi plimb sufletul printre păsări, în special printre pescăruși și albatroși de la care am împrumutat câte-o pana pentru a-mi întări zborul deasupra vieții… Mi le-am pus în suflet și-am început să zbor printre cuvinte comprimând timpul din pendule și reformând în profunzime viața.

   Mi-e sufletul un zbor de albatroși vorbind mereu în surdină cu marea de cuvinte a vieții. Nu tot timpul reușesc așa cum mi-aș dori, dar nu voi renunța. Aripile mele vor căuta mereu necuprinsul adunându-l într-o îmbrățișare-n care iubirea nu dispare. 

6 gânduri despre „La o cafea cu miercurea…

  1. Ca pasărea (Unei păsări)

    – Ce-ai, pasăre, de ţipi în zbor?
    Ţi-o fi fiind şi ţie dor,
    Ţi-o fi de cuib, ţi-o fi de pui
    Sau ai rămas a nimănui?

    – Mie mi-e dor numai de zbor,
    Zise măiastra către mine,
    Iar dacă zbor, ţip şi mi-e bine;
    Ţie, pe-acolo, cum îţi vine?

    – Ce-i drept, în loc de zbor mi-e dor,
    Dar când mi-e dor, fac tot ca tine.

    Autor Marius Robu

    Apreciază

  2. Buna, drag AlbAtros frumos…! Îti multimesc pentru programul prezentat imaginat în zbor, atât de relaxant, hilar, sanatos si de folos, pentru pasari, animale, pesti si pentru…Om. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s