„Mă uit pe geam ca după tine”… Visând să vii, sperând să vii, urc și cobor pe serpentine de amintiri dar tu nu știi că mai exist, că îmi trimit umbra să mi te-mbrățișeze pe unde ești, necontenit, drumul mereu să-ți lumineze… Ca după tine pe fereastră mă uit sperând că ai să vii, visând […]
Ca-n cântec
Universul ne sfătuiește mereu să ne păzim inima de tot felul de vibrații negative…
Așa putem atrage către noi toată Lumina Divină de care avem nevoie
pe care el ne-o dăruiește din plin în această perioadă.
Când am venit târziu ca să te caut
În parcul îmbrăcat în frunză lată,
În parcul năpădit de ierburi rele –
Departe, pe-o cărare neumblată,
Zării pe Zeul Toamnei, trist şi singur.
Cum alergam cu dorul de-altădată,
Purtând în suflet rediurile verzi
Şi cerul clar şi iarba cu zorele
Şi visul viu, în care să te pierzi,
Am stat pe loc legat de-o melodie.
Şi Zeul Toamnei pe un flaut de-aur
Îmi tălmăcea trecutul în surdină,
Şi soarele se stinse prin frunzare,
Pălind încet cu galbenă lumină,
Când cerul îşi cocli în zări aramă,
Şi frunzele zburară de rugină,
Ca fluturi mari cu aripe ciudate,
Vicleanul zeu cântă acum mai tare;
Şi frunzele foşniră spulberate…
Foşniră cum foşneşte amintirea…
Autor Ion Pillat
Convingerile noastre, atitudinea, cât de sinceri suntem, ceea ce citim, câte riscuri ne asumăm, cum interpretăm situațiile prin care trecem, cât de buni suntem cu ceilalți, cât de buni suntem cu noi, cât de des spunem „Te iubesc”, cât de des spunem „Mulțumesc”, cât de des spunem ”Îmi pare rău”, cum ne exprimăm sentimentele, cât de des exersăm recunoștința, de câte ori zâmbim în fiecare zi, cât de des ne gândim la trecutul nostru, dacă judecăm sau nu alți oameni, toate ne vor reprezenta ca OM.
A fi OM, presupune să fim ocupați, nu în modul în care majoritatea oamenilor sunt, ocupați cu calmarea fricii și de a găsi curajul de-a fi în contact cu ceea ce este real nu mințind, simulând, manipulând, ocupați cu a ne asuma greșelile, a găsi soluții de îndreptarea lor, ocupați cu conectarea la lumea reală și naturală, nu cea imaginară, ocupați de-a fi prezenți în viața de zi cu zi cu contribuții viabile, ocupați cu gânduri pozitive gândind în liniște, ocupați cu vorba blândă, ocupați să ascultăm stelele, păsările, vântul, pruncii ( ei sunt mai înțelepți prin sinceritatea lor ), ocupați cu bucuria de-a trăi cu inima deschisă… O simfonie a spiritului liber ce se dezvoltă în comun cu cei din jurul său.
Frumoasă ești toamnă, ce numeri cu ochii tăi galeși cocori ce pleacă… Hlamida-ți, pe umeri e prinsă-n agrafe de nori ades dar și-n clame de cețuri, de brume, de chiciuri, de ploi… Frumoasă ești… Cuib de finețuri și de-ndestulare șuvoi… Mă uit fascinată la tine cum scrii cu rugină pământul, cum ștergi de verdeață coline, […]
Cea mai frumoasă
Painter William Oxer
William Oxer nu este doar un pictor; el este o sensibilitate distinctivă, cu o viziune poetică pe care o explorează în multe medii. Arta sa este afirmativă, evocativă și iertătoare. Opera sa ne oferă, pe scurt, o întoarcere la adevărata și serioasa tradiție.
Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.
Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.
Autor Nichita Stănescu
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.