Excese

Facem excese de tot felul,
Ne otrăvim fără să vrem,
Măsura-şi pierde portofelul,
Prea scumpă-i viaţa la extrem.

Vrem să trăim peste măsură,
Dar pe măsură ce trăim
Plătim exceselor factură
Şi chiar cu traiul o plătim.

E toxică inconştienţa
Când acţionăm doar în exces,
Suntem duşmani cu suficienţa,
Doar la belşug dorim succes.

Prea mult nu este niciodată,
Poftim din ce în ce mai mult,
Iar cumpătarea-i judecată
Şi opulenţa e un cult.

Există şi-un exces de seamă:
De a iubi peste puteri
Şi dăruire el se cheamă
Şi vindecă orice dureri.

Dar facem altfel de excese,
Acelea care-aduc puţin,
Dansează lăcomii pe mese
Vărsând pahare cu venin

Nu mai vedem că altul n-are,
Şi dăruinţa e-n retur,
S-avem mai mult, puţin ne doare
De lipsa care-i împrejur.

Este un virus ce ucide:
O sete de câştig în tot,
Aşa sunt poftele, morbide,
Refuză orice antidot.

De ne-am iubi fără măsură
Aşa cum Cerul a voit,
Ar fi doar pace şi căldură
Într-un exces deosebit.

Dar noi tânjim la abundenţă,
Iubire, lipsă şi atât,
Facem exces de-a ei carenţă
Şi viaţa moare de urât.

Probabil nu mai e salvare,
Şi vom sfârşi într-un exces,
După  măsură omul moare
Şi-acesta-i cel mai trist deces.

Preluat din https://alexandram.ro/excese