Cu-al minciunii sclipici

Poezii din suflet, cu suflet, pentru suflet de Aura Popa

Emoția nu știe să-și fardeze
chipul și nu o face niciodată.
Nu poate fericirea s-o mimeze,
nici furia, nici dezgustul… Se arată,-n
oglinda lumii numai cum e ea
cu-adevărat… Când vrea să se ivească,
nimeni n-o poate face-n loc să stea
pentru mult timp căci tot o să țâșnească,
tot o să-și toarne marea în pahare
de înțeles, tot o să deconspire
a clipei și a gândului culoare
ce este gata, gata de rostire…
Emoția nu știe să-și fardeze
chipul și nu o face niciodată…
Nu-i stă în fire pic să epateze
și cum e-obrazul ei așa-l arată…

Aura Popa, 6.08.2021
Sursa foto: Internet

Vezi articolul original

Indiferent de-i pace, pandemie sau război

 Visele au nevoie de un suflet, unul mai sălbatic, mai nebun, fără rațiune, logică, precum florile de câmp, acele flori sălbatice, libere-n discernământ, alintate de soare, vânt sau ploi, fără să le deranjeze. 

   Îmi place să mă consider o floare, o floare sălbatică, ferm înrădăcinată în pământ, incapabilă să fie menită într-o grădină, trăind pe câmpuri, văi, dealuri sau munți, menită să fie floarea căreia-i zboară sufletul liber alintat de vânt când vara-i prea înfierbântată… 

Când totul în jurul meu e incert, eu înfloresc. Unii mă cred nebună, insensibilă sau indolentă la tot ce se întâmplă-n jurul meu, dar ei nu știu că sufletu-mi este o floare sălbatică ce înflorește tot anul indiferent de anotimp, indiferent de-i pace, pandemie sau război. 🙂

Aromă de nostalgie…

Aș picta clipa unei nostalgii trecătoare, o clipă din spatele realității în care trăim fără culoare, fără speranțe, fără certitudinea cuvintelor şi notelor ce-aduc la viaţă fiecare cântec, fiecare vis, fiecare gând interzis.

O mână de ajutor…

Înainte ca viața noastră să treacă neobservată.

Imaginați-vă o persoană la fel ca voi ce duce-o viaţă paralelă cu a voastră, ca şi cum aţi fi două linii paralele. O persoană cu aceleaşi emoţii, sentimente și trăiri ca voi, căreia îi place artistul vostru preferat, care are aceleaşi pasiuni, care vă cântă cântecele îndrăgite, care v-ar picta tablourile…

O persoană aproape făcută pentru voi care-ar privi răsăritul și asfințitul soarelui cu voi și v-ați conecta cu el/ea imediat, cineva la care nu ați renunţa niciodată. O persoană de-a dreptul inexistentă fiindcă nu o veți întâlniţi, pentru că o veți rata de puţin din cauza unor crude circumstanţe… Şi o veți rata iar şi iar, căci, două linii paralele nu se vor putea întâlni niciodată.

Și azi…

Și azi mă amăgesc cu câte-o altă frântură de poveste și-mi desenez raze de soare și stele în ferești, cu gândul în altă parte, trăgând întruna alte sfori, seninul să mi-l strâng cu cele mai robuste aripi și să ies din ceața de scorneli și știri deșarte ce ne înlănțuie-n aste timpuri zbuciumate. Pentru că: Calmul minții este cea mai frumoasă bijuterie a înțelepciunii!

Eliberați de griji și frământări

Nu există o preocupare mai frumoasă și mai plăcută în această viață de cât să-ți deschizi sufletul, când ușa inimii-i deschisă, chiar de ceața-i densă și curenții de energii diverse te împiedică să-nveți să zbori, să-ți găsești liniștea sufletească-n fiecare dimineață în tumultul vieții.

Eliberați de grijile ce ne frământă, des, să ne îmbrăcăm cu haina tinereții pozitive, când soarele nu este încă sus, și să ne scăldăm în roua unei noi dimineți, când roua încă nu s-a dus, căci un răsăritul nou de soare dă farmec vieții…

Jennifer Hudson – The impossible dream

A visa visul imposibil
Pentru a lupta cu dușmanul de neînvins
A suporta o durere de nesuportat
Și să alergi acolo unde cei curajoși

nu îndrăznesc să meargă

Pentru a îndrepta răul nedrept
Și să iubești pur și cast de departe
Să încerci când brațele tale sunt prea obosite
Pentru a ajunge la steaua de neatins

Aceasta este căutarea mea
Să urmăresc steaua aceea
Oricât de lipsit de speranță
Nu contează cât de departe

Să lupți pentru dreptate
Fără întrebări sau pauză
Pentru a fi dispus să mărșăluiești, mărșăluiește în Iad
Pentru acea cauză Cerească

Și știu dacă voi fi doar adevărat
La această căutare glorioasă
Că inima mea va sta liniştită şi liniştită
Când mă odihnesc

Și lumea va fi mai bună pentru asta
Omul acela, disprețuit și acoperit de cicatrici
S-a luptat încă cu ultimul lui uncie de curaj
Pentru a ajunge la inaccesibil

Cel de neatins
Steaua de neatins
Și mereu voi visa visul imposibil
Da, și voi ajunge la steaua de neatins