Reprezentativ

Bun venit la mine-n suflet!

  2-51

   Trăiesc în dragoste de viață, poemele mele îmi redau emoțiile și sentimentele atunci când le simt și  atunci când există un motiv pentru a le pune printre fraze și cuvinte, care sunt însoțite de imagini proprii sau alese… E un fel de deschidere spre lumea de afară, o floare care-și deschide frumusețea s-o poată dărui celor care o apreciază. Nu sunt poet sau scriitor, sunt un pelerin printre cuvinte și culori. Încerc să deschid cerul cenușiu al toamnei mele prin melodia sufletului, uneori reușesc, alteori, nu. Nu pot spune că dăruiesc, cum se cuvine, strălucirea mea interioară, dar încerc să combin propriile mele gânduri cu cele pe care le întâlnesc și-mi încântă sufletul.

Mulțumesc celor care-mi trec pragul sufletului din insula mea plină de culoare! 

f583df1f2b435d49694fd499a76744abff29d784

Vă mulțumesc pentru sufletele voastre frumoase!

 

5krvfzupsrz

Imaginea zilei

Faceți tot ce puteți să deveniți cei mai buni posibil. Rezultatul va veni proporțional cu efortul dvs. Tot ceea ce este important pentru a trăi bine trebuie păstrat cu cea mai mare grijă și afecțiune posibilă. Viața noastră depinde de grija pe care o avem pentru ea.

Micul ritual

Micul ritual de dimineață poate ajunge, uneori, în ceașca de cafea…

Îți amesteci toate emoțiile, trăirile, incertitudinile, bucuriile, iubirile…

Încet, încet, devine clar;

Este adevărul tău și numai al tău. Așa că o amesteci ușor, ușor, și o bei.

La fel faci și cu gândurile tale și începi o nouă zi din al drumului ce-ți netezește viața.

Gustul nu va fi atât de amar, va fi moderat de dulce.

Vorbe cu tâlc

În grădina largă-a vieţii, omul seamănă cu-o floare:
Vine toamna… cade bruma… Biruită, floarea moare,
Dar rămâne amintirea celor buni, care-şi iau drumul,
Cum din floarea-mbătătoare ne rămâne, scump, parfumul!

Pururea, înţelepciunea are culmi ce urcă-n stele
Şi, de veacuri, fericirea stă pe culmile acele.
Aşadară, fericirea, în zadar o cată unii,
Dacă nu pot să atingă culmile înţelepciunii!

Câinelui ce-mi stă-n ogradă, îi arunc de azi pe mâine,
Pentru paza lui cinstită, câte-un colţ uscat de pâine
Şi, de câte ori mă vede, prin ogradă sau în prag,
Câinele, cu-a lui privire, îmi arată – atâta drag,

Încât, grai de om să aibă, şi iubirea lui fierbinte
Mai duios, el n-ar fi-n stare să mi-o spună prin cuvinte…
Un argat, ţinut de milă şi sătul numai de bine,
Cu nespusă vrăjmăşie caută mereu la mine

Şi, din ambele fiinţe căror astfel le dau pâine,
Eu mă-ntreb în toată clipa: „Care-i om şi care-i câine? „
Sfânta moarte, totdeauna secerând după-al ei plac,
Nu-ţi ia-n seamă bogăţia; când te ia, te ia sărac.

Pentru că, întreg avutul ce în viaţă tu l-ai strâns,
Ea îl dăruieşte celor cari te duc la groapă-n plâns,
Ca şi cum ar vrea să-ţi spună: „Ai strâns aur ca tezaur,
Pe când Dumnezeu îţi cere numai sufletul de aur! „

De-ai primit un dar, tu cată bucurii prea mari să n-ai;
Cei mai mulţi, când îţi fac darul se gândesc: ce-o să le dai?
Bogăţia, ca femeia, câte-odată stă de şagă:
Vine pe neaşteptate şi te lasă când ţi-e dragă!

Dacă vrei vrăjmaşul de-astăzi să te-mbrăţişeze mâine,
Pentru piatra ce-ţi aruncă, tu aruncă-i lui o pâine.
Tigrul, gata să sfâşie, îl vei face astfel câine!
Poţi găsi, când ai pierdut, un ac în aria cu grâu,

Un cal sălbatic în pustiuri, un peştişor scăpat în râu,
Un corb în noapte când nu ard, pe cer, nici stelele, nici luna,
Dar cinstea ta, când ai pierdut-o, pierdută-i pentru-ntotdeauna.
În răsfăţ de-ţi creşti copilul şi-l laşi zilnic fără frâu,

Tu ai semănat neghină, socotind că semeni grâu.
De trei ori: vai ţie, mamă, în asemeni greş, că mâine,
Vei mânca, muiată-n lacrimi, cea mai otrăvită pâine!

Autor Vasile Militaru

De-aș putea schimba ceva…

De-aș putea schimba ceva, în bazarul vieții mele,

aș schimba clipa cu o floare, iubirii să i-o pun în prag,

apoi, aș schimba-o cu mii și mii de zâmbete

sădind flori în suflete, transformând viața-n primăvară.

De-ar fi totul preschimbat, mi-aș preschimba sufletul 

într-un râu ce-ar curge zilnic spre bunul Dumnezeu

iar în apa Lui cea mare aș înota precum delfinii.

De-aș putea schimba ceva, aș schimba clipa-n punte

pe care visele ar urca dincolo de zare,

unde-i mereu soare, și-aș zbura ca pasărea.

De-aș putea schimba ceva…