Trăiesc în dragoste de viață, poemele mele îmi redau emoțiile și sentimentele atunci când le simt și atunci când există un motiv pentru a le pune printre fraze și cuvinte, care sunt însoțite de imagini proprii sau alese… E un fel de deschidere spre lumea de afară, o floare care-și deschide frumusețea s-o poată dărui celor care o apreciază. Nu sunt poet sau scriitor, sunt un pelerin printre cuvinte și culori. Încerc să deschid cerul cenușiu al toamnei mele prin melodia sufletului, uneori reușesc, alteori, nu. Nu pot spune că dăruiesc, cum se cuvine, strălucirea mea interioară, dar încerc să combin propriile mele gânduri cu cele pe care le întâlnesc și-mi încântă sufletul.
Mulțumesc celor care-mi trec pragul sufletului din insula mea plină de culoare!
Vă mulțumesc pentru sufletele voastre frumoase!
Când floarea, cu zâmbet discret, își uită promisiunile, cuvintele se răstălmăcesc, vocea-i devine pierdută iar ochii nu mai strălucesc… Dacă-i bine conservată zâmbetul vieții o însoțește, scoțând-o mereu din neguri simțiri. După cum știm, viața se stinge încet, inima bate mai greu, totul devine incert regretând mai mereu, lucruri și fapte, căci, amintirile rămân intacte dăinuind peste veacuri regrete-n gânduri și fapte. De calci fără să-ți pese, în picioare, inimi și suflete, oriunde te-ai afla, lacrimile le va spăla cât urma umbrei tale în ochi va sta. De vrei ceva să doară în toate deodată, ori pe rând, alege viața ta, oriunde te-ai ascunde-n noapte, mereu vor bate amintirile din spate… De vrei ca soarele să te răsfețe încearcă să fi Om, în bună comportare și frumoase fapte, doar ele vor rămâne în urma ta când viața ți se va termina.
Gânduri rebele 