Reprezentativ

Bun venit la mine-n suflet!

 

)))oqmedr4qo3v

 

 Trăiesc în dragoste de viață, poemele mele îmi redau emoțiile și sentimentele atunci când le simt și  atunci când există un motiv pentru a le pune printre fraze și cuvinte, care sunt însoțite de imagini proprii sau alese… E un fel de deschidere spre lumea de afară, o floare care-și deschide frumusețea s-o poată dărui celor care o apreciază. Nu sunt poet sau scriitor, sunt un pelerin printre cuvinte și culori. Încerc să deschid cerul cenușiu al toamnei mele prin melodia sufletului, uneori reușesc, alteori, nu. Nu pot spune că dăruiesc, cum se cuvine, strălucirea mea interioară, dar încerc să combin propriile mele gânduri cu cele pe care le întâlnesc și-mi încântă sufletul.

Mulțumesc celor care-mi trec pragul sufletului din insula mea plină de culoare! 

f583df1f2b435d49694fd499a76744abff29d784

Vă mulțumesc pentru sufletele voastre frumoase!

 

Spirala visului lucid

  Când albastrul cerului își pune catifeaua neagră deasupra Pământului, stelele decorează cerul cu sclipirea lor, în acel moment realul și irealul sunt confuze și apare acea dorință de-a zbura printre cuvinte… Gândul rătăcește peste tot, tremură și se zbate printre fraze și cuvinte. 

   Noaptea are ceva special. Muza ne transportă-n lumi necunoscute unde putem zbura cu gândul. Știu că sună ciudat, dar noaptea ne ademenește spre visare, dansăm singuri printre cuvinte, cu pași zglobii în a timpului cale luminoasă, în surdina unei melodii plină de vraja visului liniștitor.

   Dincolo de imaginația pierdută-ntr-un ținut uitat de lume, alpiniștii cuvântului își ridică sufletul, ca prin magie, pe bolta de cleștar a visului, o spirală a visului lucid, o cale luminoasă ce-ți pune sufletul și gândul în mișcare, un loc în care oamenii nu există dar trăirile pe care le iubim sunt la îndemâna noastră și prin scris le putem păstra.

Vrute și nevrute…

Ţi-aş șopti… vrute și nevrute,
într-un colţ colorat de rai,
dacă sufletul ar putea avea grai…

Despre vise, zboruri sau căderi,
despre rugi și întâmplări,
despre frici sau neînțelesuri,
despre trăiri nebune, ce m-au ajutat prin lume,
despre iubiri prin vis pierdute,
despre flori și păsări, muzică și poezie…

Mă rog doar la Dumnezeu, să-ți fie bine
și în viață să trăiește cum se cuvine,
ca un pom ce-nflorește-n primăveri
dăruind în toamna vieții fructe-n aprecieri
.


Se mai întâmplă…

La micul dejun, în această dimineață am preparat, din note muzicale, o salată cu bună dispoziție, nu știu dacă vitaminele folosite își vor face efectul pe parcursul întregii zile, ce pot afirma, e că: Mi-au regenerat starea de spirit pe care o pierdusem printre gânduri de cu seară, printre cele mai negre gânduri, ceea ce nu mi se întâmplă prea des, noroc că am un somn care mă ajută să trec peste trăirile serii. 😉 Nu voi încerca să detaliez motivul, acum cu-o stare pozitivă am ajuns la concluzia că m-am implicat afectiv inutil într-o situație care nu-mi aparținea, dar vrând să ajut să se înțeleagă că situația era, cum am intuit, o vrăjeală a celor care fură date personale, am ajuns în mijlocul unui conflict de interese meschine pe care cu-o logică trezită am încercat să mă conving de propria-mi intuiție, schimbând câteva e-mailuri, care pe mine m-au convins, dar pe respectiva persoană, nu. 😛 După, m-am gândit, mai serios, la mine întrebându-mă: Ce-ai cu omul dacă vrea probleme, lasă-l să-și dea cu capul de pietre, dacă le consideră diamante. 🙂

Praf de stele-n Univers

 Pe măsură ce noaptea se așterne iar adierea vântului îmbrățișează discret atmosfera, seara își ia rămas bun de la civilizația agitată, e un transfer de trăiri ce par a fi multicolore-n sufletele noastre… 

E timpul-n care noaptea se furișează prin fereastra sufletelor, în timp ce tăcerea își întinde brațele și ne conferă o stare de liniște interioară bine meritată, fără a mai aminti de vise, unele liniștitoare, altele adevărate coșmaruri. 🙂

Eu fiind un produs al sorții mele agitate, povestea mea nu se va sfârși-aici, povestea mea va continua și printre stele unde doar gândurile ajung, căci, oricât de negrii mi-ar fi, uneori, norii, sufletul meu se va risipi printre constelații precum praful de stele răspândit în Univers.

Ai ajuns la timp – Jaime Sabines

Trebuia să te fi găsit zece ani mai devreme
sau zece ani mai târziu dar ai ajuns la timp.
Înainte, mi-ar fi plăcut să te cunosc liber, fără restricții,
fără limite sau complexe, cu calm și seninătate,
cu răbdare și cu timpul pe care mi-l permite experiența.
Te-am cunoscut în timp, în timp să te găsesc.
Să știi că ai existat, să-mi umplu ochii și gura cu gustul tău,
să ne regăsim în același timp și spațiu,
să mă bucur de tine și să te bucuri de mine,
să te ating și să mă atingi.
Deci, ar trebui să ști că am fost aici pentru tine să mă iei
și că m-ai lăsat să te iau…
Nu ai fost înainte sau după, ai fost la timp,
în timp pentru mine să mă îndrăgostesc de tine.














Sufletul, trubadurul timpului

Suntem atât de obișnuiți cu lucrurile mărunte care sunt atât de importante pentru sufletul nostru, le avem lângă noi atât de des încât ajungem sa nu fim recunoscători pentru ele, să nu le apreciem la adevărata lor valoare. Le simțim lipsa doar când dispar. Fie că vorbim despre un om, despre un loc, despre un zâmbet, despre un cântec, lucrurile mărunte au un impact puternic asupra noastră, asupra stării noastre de moment, care se revarsă în acțiunile noastre și în lucrurile care ni se întâmplă.

Să întâmpinăm fiecare dimineață c-un zâmbet, cu-o atingere de cuvinte, cu-o melodie, acesta-i jurnalul de bord al tinereții eterne…  Ni se întâmplă atât de des să uităm că sufletul nu-mbătrâește dacă știm a-l proteja de micile sau marile impurități sociale.. Singura forță umana care are suficientă putere să ajute este iubirea. Iubirea cu ochii ei mari și-albaștri, o lunetă prin care putem privi frumusețea cuvintelor, acea melodie fredonată de trubadurul timpului, sufletul.