Reprezentativ

Bun venit la mine-n suflet!

 

)))oqmedr4qo3v

 

 Trăiesc în dragoste de viață, poemele mele îmi redau emoțiile și sentimentele atunci când le simt și  atunci când există un motiv pentru a le pune printre fraze și cuvinte, care sunt însoțite de imagini proprii sau alese… E un fel de deschidere spre lumea de afară, o floare care-și deschide frumusețea s-o poată dărui celor care o apreciază. Nu sunt poet sau scriitor, sunt un pelerin printre cuvinte și culori. Încerc să deschid cerul cenușiu al toamnei mele prin melodia sufletului, uneori reușesc, alteori, nu. Nu pot spune că dăruiesc, cum se cuvine, strălucirea mea interioară, dar încerc să combin propriile mele gânduri cu cele pe care le întâlnesc și-mi încântă sufletul.

Mulțumesc celor care-mi trec pragul sufletului din insula mea plină de culoare! 

f583df1f2b435d49694fd499a76744abff29d784

Vă mulțumesc pentru sufletele voastre frumoase!

 

Pentru sărbători…

Unde se duc inimile tăcute? ( Where do silent hearts go? ) 😉

Vă răspund eu: La preparatele pentru sărbători… 😀

Cu siguranță vei fi uimit când vei vedea ce frumusețe se poate face din ciocolată topită în mai puțin de 5 minute! Familia și prietenii tăi vor fi cu siguranță uimiți!

Așa că urmăriți acest videoclip de la început până la sfârșit pentru a afla rețeta. 😉

Cremă:
150 g) zahăr
50g faina
2 oua
400 g smântană 20%

Fierbeți la foc mic timp de 1-2 minute

Baza:
300 g biscuiți de ciocolata
120 de grame de unt

Crema (partea 2):
100 de grame de unt
10 grame de zahăr vanilat
5-6 ore la frigider

Decor: 50 g ciocolată neagră

Poftă bună! 😉

27 Noiembrie

Știi, aici, în colțul acesta-n care cuvintele-și cam fac de cap, nu există vreo regulă-n exprimare, nici vreo cădere sau ridicare spre înalt a virtuții, să-ți oficieze spaima de un păcat sau un regret.

Mai apare câte-un nor, așa, degeaba, îl privești cu îngrijorare-n prima clipă, apoi… zâmbindu-i îl îndepărtezi în alte locuri unde unii îl așteaptă.

Se poate întâmpla ca uneori să închizi un drum, cu sau fără voie. Fiind liber, faci ce vrei, ce simți, dai drumul singurătății să colinde-n lume în tăcere, fără o altfel de așteptare.

Până la urmă, chiar de se strâng ”reziduuri” sentimentele, poți salva sublimul.

Da, sunt vie-n gândire, vie-n mișcare, vie-n devotament, mulți nu se pot potrivi cu această emoție interioară… Vie-n lumea mea, în care imaginația are aspirații mărețe fără nici-o abatere, trăind viața la limitele sale externe, ștergând tot ceea ce este trist, rămâi veșnic mulțumit, atât de viu, la orice vârstă, nu devii o victimă, o statistică, devii puternic.

Poezia, cadoul sufletelor

Din tăceri se desprind cuvinte,
din atâtea lumi se aprind legăminte.

Gânduri și idei,
în inimi ce plâng şi se ceartă,
sine cu sine,
trist, vesel, pustiit sau fericit,
într-o carte nescrisă,
dorindu-se scrisă,
din care se nasc tăceri nerostite
ale unui ecou…

Se ceartă, se-mpacă, cu e-ul,
poetul trăiește altfel,
el se naște mai semizeu,
se-aprinde și se stinge
cu greu.

Scris, publicat sau nepublicat,
este un erou.

Ordinea și dezordinea, în gânduri,
dintr-un suflet, se transformă-n cadou.

Poezia este coloana vertebrală
ce leagă cerul cu pământul,
este puntea care unește inimile
iubitoare-n frumos,
cultivă și seamănă armonie în lume,
este mama iubirii și mireasa sufletelor.

Dar divin ale liniștii sufletești,
ecoul unei sensibilități fragile,
cel mai ades produs al muzei
ridicat la cer
să se amuze.

Poezia un fluture care zboară
din floare-n floare ,
spirit care arde, fără a fi atins.

Privind de la distanță

         Ea, o trecătoare-a toamnei, zâmbind, se rotea-n jurul unei clipe, în timp ce rochia, c-un albastru floral și transparent, a aprins un foc neașteptat, o iluzie de curaj, văzută prin piruetele ei repetative, în sufletul unui întristat, ce-o privea de la distanță…

   Se învârtea mulțumită. Părul ei, de-un negru, pana corbului, se unduiau ușor atingându-i talia, un fel de melodie care-i alinta secretele și trăirile nespuse. Era plină de sublim. În ochii ei, se simțea o umbră de suferință, dar dansa cu-o iluzie, unui public inexistent.

   Se învârte fără teamă. Mâinile ei, curgând grațios, într-un ritm atât de controlat, ritmul muzicii ce-i șoptea prin căștile de la urechi, îndemnul încrederii de sine, chiar dacă-și ascundea, destul de bine, lacrimile sufletului fără de sfârșit.

   O coardă de chitară cu unduiri de tandrețe, îi șoptea la ureche să nu renunțe, să-și caute calea potrivită, un îndemn pe-o autostradă, a sufletului, goală, un panou publicitar, cu urme de chihlimbar și agățat de-asupra ochilor obosiți ai trecătorilor.

Un trandafir înflorit, fragil în serile florale și-al nopților cu magnolii…

   Joacă-mă cu ochii încețoșați și gesturi tandre, caută-mă ca pe prietenul căzut, în mijlocul unei epurări, ține-mă ca un nou-născut înăuntru la începutul toamnei. Șoptea unui necunoscut imaginar, dar recepționat de un el, ascuns printre ramurile unui brad semeț…

   Când lucrurile merg prost, așa cum se întâmplă uneori, iar drumul pe care mergem greoi pare de neparcurs, când totul pare greu și vrem să zâmbim, dar trebuie să oftăm, când grija ne apasă puțin – Odihnește-te dacă trebuie, dar nu renunța. Nu renunța, deși ritmul pare lent s-ar putea să reușești cu o altă întorsătură, o piruetă făcută la timpul cuvenit.

   Viața este ciudată cu încercările ei, mulți dintre noi ne întoarcem sau stăm pe loc când am putea înainta dacă nu ne-am bloca. 

   Adesea scopul este mai aproape, decât pare, unui om slab și zdruncinat, adesea cel care luptă renunță când ar fi putut cuceri cupa învingătorului… Și învăță prea târziu cât de aproape era de coroana de lauri a învingătorului.

   Succesul este un eșec întors pe dos – nuanța argintie a norilor îndoielii, și când nu poți spune niciodată cât de aproape ești, poate fi aproape când prea departe ești…

   Așa că luptă atunci când este cel mai greu – atunci când lucrurile par rele, nu trebuie să renunți.

    Lăsați-vă inima să danseze în ritmul melodiilor, nu contează din ce categorie fac parte dacă vă poate echilibra. De la un dans lent care transcende apele calme, la ritmul alert care deblochează pustiul ascuns din noi.

Lasă-ți inima să danseze… căci acele ”gânduri negre” se vor estompa și vor dispare.