Autor: AureliaAlbAtros

Știu că-n liniștea sufletească voi găsi adevărata frumusețe omenească!

O vară, filă din cartea vieții împlinite

O vară, fila unei cărți de viață împlinite

       Trenul șuieră ușor apropiindu-se de o mică gară, o gară aproape de malul mării. Agitație mare, bagaje multe, oameni obosiți care își doreau cu nerăbdare să se cazeze pentru a se odihni în urma unui drum lung.

   În toată această forfotă două suflete rănite își rezervase o vacanță la mare dorind să se detașeze de real, un real în care încrederea în iubire pierise cu desăvârșire de mult, fusese spulberată de partenerii care-și refăcuse viața cu alte iubiri mai fierbinți. Ambele suflete aveau nevoie de o speranță, ținându-se de mână cu necunoscutul, să-și redobândească încrederea în iubire, pe care o pierduse pe un drum pavat cu povești triste în care visele se evaporase.

   Gara fiind liniștită în cele mai multe zile ale anului acum era plină de culoarea viselor fiecărui om care-i trecea pragul într-o dimineață răcoroasă de vară în care adierea vântului le umplea sufletul cu speranța că vor avea o vacanță frumoasă.

   În spatele gării îi așteptau mijloacele de transport ce-i puteau duce spre hotelurile și pensiunile unde-și aveau rezervările, două microbuze și câteva taxiuri, care nu erau suficiente pentru gălăgioși, din acest motiv mulți au plecat pe jos admirând drumul până în stațiune. Printre cei care au plecat pe jos se aflau și cei doi care nu s-au îngrămădit să prindă loc în taxi sau microbuz. Încărcați cu bagaje puține drumul până la pensiune le-a fost plăcut și revigorant…

   De câțiva ani cei doi au conștientizat că nimic nu-i întâmplător, că realitatea ce o experimenta zilnic își urma cursul, indiferent de ce și-ar fi dorit, făcând parte din lecțiile de viață cu un anumit scop pe care nu prea l-au înțeles dar l-au acceptat.

   Ea, fiind o scriitoare de succes dorea să scrie împreună cu o muză nouă o poveste de dragoste la malul mării, nu fictivă ci trăită intens, încercând o astfel de abordare dorea să-și schimbe subiectele cărților pe care le scrisese în ultimii trei ani, care aveau tematici triste și pline cu pagini în care sufletul rănit își contura neputința de a redeveni vesel și plin de viață.

   El, manager al unei firme de succes, se săturase să fie capturat doar de muncă sau grija zilelor în care se întorcea acasă unde nu-l mai aștepta nimeni decât angajații care se ocupau de vilă. Avea tot ce și-a dorit, dar nu-l făcea fericit, mai mult îl întrista că nu poate împărți zilele cu cineva, un suflet pe care l-ar iubi și-ar fi iubit la rândul său, nu pentru viața lui plină cu detoate, ci pentru ceea ce era cu adevărat.

   Ajunși în fața pensiunii la care rezervase câte o cameră cei doi și-au intersectat privirile, chiar dacă tot drumul nu s-au observat privind în jurul lor stațiunea tumultoasă, erau împreună pe același drum. O pensiune cochetă care are în dotare tot ce trebuie pentru un sejur plăcut și deconectant, așa cum își doreau. Drumul spre plajă era presărat cu multe flori de leandru în diferite culori. Pensiunea cu două etaje, fiecare cameră având un mic balcon plin cu flori, curtea o adevărată bijuterie în care natura cu frumusețea ei înconjura o piscină în care apa era atât de limpede, puteai observa cum visele vesele înotau rebele, personalul respectuos și primitor, totul părea propice unei povești de iubire așa cum ți-ai dori. Recepția, unde îi așteptau două tinere frumoase și zâmbitoare, cu mult respect ia cazat oferindu-le îndrumările de rigoare, programul de masă, micile servicii pe care le oferea pensiunea și programul unor excursii prin împrejurimile stațiunii. Camerele mobilate discret în culori pastelate aveau geamurile largi cu vedere spre mare, pe pervazul cărora te puteai rezema să privești răsăritul, un răsărit ca oricare altul pe malul mării, dar mereu altfel. Cerculețul de lumină portocaliu care se ridică din valurile mării părea un mic felinar ce-ți poate oferi o stare de bine, exact ce le trebuiau celor sosiți la pensiune.

   Cei doi ajunși în cameră, în timp ce-și despachetau grăbiți bagajele, gândul le zbura la întâlnirea neprevăzută, aveau impresia că se mai cunoscuseră dar nu știau unde… Aveau senzația că se rătăciseră pe-o filă albă din cartea vieții, îi căutau imaginile, frazele și cuvintele dar nu le găseau.

   Tot sejurnul își intersectau privirea fără a avea curajul să treacă mai departe de un zâmbet, singurătatea le pusese atât de mult amprenta pe viața personală, încât, a trece la un altflel de comportament le era imposibil. Plajă, masă, spectacole, diferite activități, toate erau abordate în stilul vieții lor de singuratici. Până în penultima zi în care la pensiune s-a organizat o petrecere de adio pentru toți din acea serie… O masă festivă, muzică, dans și un vin care băut făcea minuni.

   Cum era de așteptat, printre gălăgioșii și veselii pensiunii care și-au ocupat locul la masă, ei au ajuns ultimii… Na-u mai rămăsese decât două locuri libere, unul lângă altul, așa au ajuns în final mai aproape. Au zâmbit, s-au salutat și și-au spus poftă bună. Tăcuți îi privea pe meseni cum își comentrau zilele petrecute în stațiunea de la malul mării. Bronzul le da o nuanță ciocolatie a pielii combinată cu ochii lor albaști păreau două personaje dintr-o frumoasă poveste de dragoste cu un final fericit. Când mica orchestă a început să câte o melodie mai lentă toți meseni au fost invitați la dans, așa a îndrăznit el s-o invite la dans. Dacă-i privei dansând, păreau o perece de îndrăgostiți, acei îndrăostiți de-o viață. Au discutat, s-au cunoscut, au râs, distrându-se cum n-au mai făcut-o până atunci.

   Când seara s-a apropiat de sfârșit a invitat-o pe terasa pensiunii unde fără să mai adauge alte cuvinte premerătoare gestului ce-l dorea să-l facă, a îngenuncet și a cerut-o în căsătorie. Surprinsă, a zâmbit și i-a șoptit: Ți-a trebuit un sejurn tăcut să îndrăznești să mă cunoști și doar într-o seară ai reușit totul… și a început să râdă. Dar, primind un frumos inel, intins cu sfială, l-a acceptat și i-a răspuns: DA!

În ultima zi au fost împreună încercând să recupereze toate zilele în care amândoi comunicau doar prin priviri fără a încerca să… atace problema. Fiind din același oraș și-au continuat povestea. O căsătorie discretă, doar cu familiile, dar cu multă dragoste care prevestea un nou început așa cum și-l doreau.