Petite Fleur și pictura lui Oscar Alvarez Pardo

Oscar Alvarez

Pictorul spaniol Oscar Álvarez Pardo s-a născut, a trăit și a lucrat în Zaragoza, Spania. El a afirmat de mai multe ori:În acuarelele mele, după ani de dăruire și învățare pentru a stăpâni acest mediu atât de dificil, există o etapă inițială dedicată unei munci asidue în esență realiste… În principal portrete și peisaje marine devin o constantă în munca mea. În ceea ce ar putea fi o a doua etapă am început să introducă fantezie în picturile mele, de lucru realist alternând cu altele de curte Fantástco. ”

La ușa Lui

   Într-o dimineața, a sărit din pat îmbrăcând cea mai frumoasă rochie și-a alergat tot drumul până la El, precum un avion cu reacție, a bătut la ușa luminii Lui cu sufletul în mână să-i pună o simplă întrebare: ”Nu știi că și eu sunt om pe-acest Pământ, nu provin din altă galaxie?”

   La care El, privind-o cu încântare, căci ajunsese-n poarta Lui fără chemare, i-a răspuns zâmbind: ”De atâta vreme sunt cu tine și nu M-ai cunoscut, văzut, și-acum mă întrebi pe Mine dacă-ți știu locul pe Pământ? Nimic din ce-am făcut pentru tine, nu a fost un răspuns?”

   Stând puțin pe gânduri, rușinată, se apropie de El și-i răspunse: ”Te-am simțit, într-adevăr, lângă mine-n zile fierbinți, încolțită de viață, dar credeam că-i noroc, scăpând din ele… Pentru că nu m-am grăbit ați mulțumi, cum era normal s-o fac, m-am gândit că m-ai părăsit… ”

   Zâmbind pe sub mustață El îi răspunde: ”Eu sunt lumina și viața lumi-ntregi, cum tu ai viață și lumină mă vei găsi mereu în tine, având grijă să nu greșești prea tare și să nu mai poți îndrepta ce ai stricat… Eu sunt viața și adevărul, nu uita! ”

   El fiind un iubitor de viață, iubește orice creștin, așa cum este, cu bune și cu rele, nu contează unde locuiește pe acest Pământ, îi mulțumi că l-a găsit dându-i binecuvântarea sărutând-o pe creștet.

   De atunci în fiecare dimineață când se trezește își ia inima în palme și Îi mulțumește pentru lumina zilei primită-n dar, la fel și seara înainte de culcare. 

Pe-a timpului hârtie

Oamenii văd din noi doar frânturi de stări, emoții, pun cap la cap cuvintele, chiar umbrele lor, le dă sau nu lumină, își fac păreri, crezând că intuiția îi ajută și cred că ne vor cunoaște. Din picăturile de trăiri, șoapte sau suspine, acele crâmpeie din care te croiești, sunt doar fulgii de nea ce-i lăsăm să se vadă, întregul, însă, îl știe doar Dumnezeu, acele dovezi pe care le trăiești intens. Doar El știe ce avem în suflet și în gând, semne de întrebare, mirări, bucurii, vise sau iubiri, ce nu-s puse la vedere, pe a timpului hârtie, c-ar fi vânate-n aceste vremuri în care totul se speculează, înșurubând tot felul de șarade neconforme cu adevărul, un fel de facke news, o îndeletnicire pusă la rang înalt, din păcate.