Taylor – Surâsul tău

Fără a atinge cerul

Sufletele-floare sunt o poveste în continuă mișcare, precum un solfegiu cântat la o vioară de un începător, fiind mereu în căutarea perfecțiunii, sunt pe-un drum al cărui capăt este-un munte pe care trebuie să-l urce, îl urcă zilnic, pas cu pas, fără a atinge cerul, fără a mirosi o floare ce se ascunde-n tufișuri, de frică să nu fie călcată, trebuie să gândească-n perspectivă, nu cumva să se întâlnească cu cei care au colții ascuțiți și mâinile minții-n mănuși chirurgicale, să poată da vina pe alții când își hrănesc orgoliile și viciile folosindu-le, ele se mișcă în multiplii și submultiplii fericirii, depinzând de obstacole grosolane pe care nu le pot ocoli, chiar dacă și-ar dori.

Năzuință

Parcă m-aș vrea un puf de păpădie de nimeni luat-n seamă doar vântul să mă miște-n a lui dorință, dar cine-s eu să pretind așa ceva, când lumea m-ar lua peste picior de mi-ar afla năzuința?

Dacă ar fi să mă mai nasc o dată mi-aș dori să fiu o floare de cireș ce zâmbește-n ram când soarele o alintă, privind la cer aș zâmbi în fiecare primăvară căci lumina se naște cum e normal, trăiește și moare, durerea învie se-nalță și doare, iubirea plutește și se scufundă-n uitare, întunericul zboară spre lumea-i deschisă, inocența dispare… de ură învinsă, pasiunea mocnește într-o cușcă închisă, căci oamenii trăiesc-n păcat cu inima deschisă și viața nu mai are un sens-n astă lume când frumusețea și iubirea dispar-ntr-o amnezie indusă.

Recomandarea zilei de 17 Mai

Gândește-te la toate lucrurile frumoase de lângă tine și fii fericit. – Anne Frank

Frumusețea este un dar pe care noi oamenii l-am primit și de care ne bucurăm în fiecare zi.

Fie că suntem bucuroși sau îngândurați, întotdeauna există ceva în preajma noastră care să ne amintească de frumusețea și delicatețea lumii-n care trăim, făcând abstracție, de cei care nu o văd și ne determină și pe noi să uităm că ea există. Sigur, frumosul diferă de la o persoană la alta, el este prezent permanent în fiecare ființă și lucru din această lume, chiar dacă nu în aspectul exterior.

Frumusețea personală este mult mai importantă decât orice recomandare. – Aristotel

Atitudinea îți decide Altitudinea!

Motto: Cel mai greu lucru de păstrat este echilibrul. – Jean Grenier

Menținându-ne echilibrul, punem mereu în balanță tot ceea ce trăim, astfel încât uneori să ne bucurăm, alteori să învăță din propriile noastre gânduri și trăiri, extremele nu ne vor aduce niciodată ceea ce ne imaginăm.

Omul, în general, caută să-și rezolve în mod rațional ceea ce s-a instalat în mintea sa, într-un fel puternic/profund emoțional. Ce nu putem înțelege este că, nu poți înlocui o emoție, un sentiment, o programare emoțională existentă, care te limitează, folosind doar rațiunea, ci provocând cât se poate de mult o emoție de sens contrar, susținătoare, câștigătoare, menită să creeze efecte diferite în mintea, implicit, în viața noastră.

Puterea pauzelor, fie ele-n vorbire sau scriere, are o abilitate extraordinară de a-ți pune întrebări puternice, pe un ton plin de încredere și încurajare, lăsându-te apoi să gândești, să analizezi oricât de mult timp acele întrebări în interiorul tău. Să le trăiești, nu doar să le gândești.

Coborând adânc în sinea noastră, în subconștientul nostru, depășim bariera orgoliului, a frustrării, a ceea ce știm sau știam, prea bine, obișnuindu-ne cu ele, depășim aceste bariere pentru a construi răspunsuri și soluții echitabile.

Oameni duri, cu experiență ”vastă” de viață, pe care în orice altă împrejurare îi vezi stăpâni pe situație, puternici, gata să demonstreze tot timpul câte ceva, în fața acestei tăceri își pierd toată această armură, ar trebui să-și conștientizeze limitele și-ar trebui să înceapă să înțeleagă că viața are un buton de restaurat, că pot schimba ceva, succesul asupra altui om de lângă noi nu înseamnă o victorie, ci înfrângerea propriei personalități.

În lumea de azi…

 Înțeleptul Seneca afirma: ”Atașează-te de cei care te pot face mai bun, primește pe cei care, la rândul tău, îi poți face mai buni”.

Omenia, multe ființe, puțini oameni… Omenia reprezintă un cumul de calităţi care conferă cea mai importantă titulatură: Cea de OM, cea mai rară titulatură a zilelor actuale, din păcate.

Am putea spune ca omenia este manifestarea largă a personalității umane…

În lumea de azi interesele și relațiile interumane au evidente nuanțe antagonice, înlăturând din varii motive stima și respectul, colaborarea și întrajutorarea dintre semeni pe diferitele trepte ale vieții cotidiene, cu preocupări și îndeletniciri socio-umane.

Din păcate, conduita umană are mult de suferit și în ciudata democrație românească, egoismul exacerbat, dând peste cap până și înțelepciunea strămoșilor, cu importantele sale repere din comoara spiritualității românești.

Până și sentimentele care, într-un fel sau altul, îi leagă pe oameni, vechi ca și omul, s-au metamorfozat, căpătând alte nuanțe, uitându-se atât de ușor a trăi împreună în bună-pace și armonie.

Comportamentul grosolan și lipsa de respect își fac tot mai mult loc în viețile noastre cotidiene, virtuale și reale, întrebându-ne, conform unei înțelepte zicale, dacă: ”Omul fără omenie, nu este ca trupul fără suflet? ”.

Ne confruntăm cu fenomene de extravaganță, nociv și de rău augur, care ne împiedică să învățăm să trăim împreună, “răcind” sufletele, din păcate. În trecut singura temere a omului de omenie era doar rușinea față de semeni, de aici și grija pentru cel de lângă el, cinstea, modestia, bunătatea, mărinimia, ospitalitatea, respectul, buna-cuviință și cumpănitul la vorbă.

O zicală celebră: ”Dumnezeu i-a dat omului două urechi și o singură gură, pentru ca mai mult să asculte faptele bune, decât să spună vorbe necuvincioase”. Care se pare că a trecut în ”neființă” prin valul democrației prost înțeleasă.

Ca ființe sociale, comportându-ne afectiv, în sensul cel mai frumos cu putință, ar trebui să construim o ambianță potrivită satisfacției împlinirilor și trăirilor individuale și comune de viață.

Din păcate, societatea ne oferă astăzi cu totul altceva; vulgaritate, infatuare și lipsă de respect, grosolănie, lașitate, fățărnicie, ură și răzbunare, demagogie, necinste, hoție pe față și multă nedreptate.

Chiar dacă viața nu e așa cum o visăm, dacă stăm și ne gândim, este destul de frumoasă dacă știm să ne-o gestionăm cum se cuvine, totul depinde doar de noi, ocolind tot ce este nociv pentru fiecare dintre noi, cei care nu fac parte din noțiunea de OM, pe zi ce trece vor dispare încetul, cu încetul, izolându-se își vor slăbi ”calitățile” de care se folosesc în relațiile inter-umane.

A fi OM înseamnă a fi om adevărat, a realiza adevăratele calități de om. Omenia înseamnă frână în calea tuturor pornirilor care coboară pe cineva de la treaptă de OM. Omenia e granița între om și animalul inconștient sau o fiară, înseamnă a nu fi „porc de câine”, adică obraznic ca un porc sau rău ca un câine, sau amândouă.

A fi OM nu-i o însușire posibil de practicat în izolare, ci e o relație cu ceilalți, e relația normală a omului cu semenii săi. Omul nu e om decât în relația normală cu semenii săi.

Concluzia:  Trebuie evitate, ura, invidia și disprețul, pentru că binefacerea este ca o lună, când e plină, doar atunci ea e și frumoasă, căci, o vorbă bună, o privire blândă, un zâmbet plăcut pot face mult bine celor din jurul tău.

Să fiți iubire dăruind respect și iubire celor din jurul vostru!

Citatul zilei de 16 Mai

De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica. – Emil Cioran

Nana Mouskouri – Over and over

Ar trebui…

Pe marea vieţii suntem cu toţii ambarcațiuni, un fel de destin marinăresc. Plecăm mai mulți odată, din diferite porturi, apoi ne întâlnim întâmplător legând relații, fel de fel, chiar dacă furtunile ne pot despărţi drumurile, sau echipajele se pot destrăma, când ambarcațiunea se întoar­ce în portul de origine, pentru o nouă expediție, merită să ne schimbăm atitudinea și să trăim în armonie cu noi înșine și cu cei din jur.

Ar trebui să fim mai înţelepţi, să fim în stare să apreciem tot ce întâlnim, să fim mai responsabili de tot ceea ce gândim, ceea ce întreprindem, mai maturi și mai puternici s-ajungem la poarta credinţei, până când ne vom micșora, încetul cu încetul, ca bobul de strugure apoi ca bobul de mazăre, cât bobul de grâu și în final precum un praf de nisip, dispărând apoi luați de vânt.

Recomandarea zilei

Delfinul este un simbol al inteligenței și al marilor prietenii bazate pe încredere sinceritate și respect. Remediul este recomandat persoanelor ce au probleme în a păstra o relație pe termen lung.

Acest remediu îi va ajuta să lege cât mai repede și pe o durată cât mai mare, noi prietenii și relații amiabile cu cei din jur, indiferent unde, în real sau virtual.

Delfinul reprezintă și un simbol al păcii, dragostei și al protecției. Se spune ca în momentul în care oamenii se află pe mare, delfinii îi însoțesc în călătoriile lor pentru a-i proteja, pentru a le asigura un drum cât mai liniștit și sigur.

Din acest motiv le-aș recomanda celor irascibili să facă o deplasare la mare să se mai echilibreze, ar fi păcat să suporte repulsia celor din jurul lor la o intersectare cu ei. 😇😂

Delfinul este simbolul regenerării, al transformării complete, îți transmite armonie, libertate, conștientizarea sinelui superior. Le recomand cu plăcere o astfel de călătorie.😉