Ți-aș da florile iubirii…

Fiecare are scopul și locul lui

Când noaptea se instalase încet în camera iluminată discret dintr-un colț cu-o etajeră într-un coșuleț pe-o noptieră cu obiecte desperecheate, uzate-n timp și abandonate, se auzi un zgomot confuz de voci. Un cercel fără ureche lângă un inel cu-o piatră veche și-o pereche de ochelari se sfădeau ca trei circari…

– Tu, cercel fără pereche, vei ajunge-n final, cum se știe, aruncat! Spuse inelul ce fuse-odată fermecat și-și mări spațiul alocat.

– Tu, vorbești, inel abandonat? Se răsti cercelul supărat și-și făcu și el, dând din coate, loc.

Perechea de ochelari privindu-i nostalgic și abătută încercând să-i liniștească, le șopti cu-o voce-nceată:

– Amândoi mai aveți speranțe, tu, cercel făr-de pereche vei ajunge-n cutia cu cercei desperecheați, cum stăpâna uneori mai poartă și cercei de două feluri, nu te va arunca. La fel și tu inel, la câte are, când se plictisește, ai șansa să mai ajungi pe inelar. Pe când eu, fără o lentilă și cu atâtea mari carențe, când stăpâna fără milă m-a călcat, n-ar fi nici-o surpriză să fiu prima aruncată. Din câte văd, voi cu mari șanse de a nu fi abandonați, vă războiți între voi aiurea iar eu fiind conștientă de ce mi se întâmplă, aștept cuminte ziua-n care, punga în care voi fi și eu, ajunge-n tomberon.

Morala: Nu trebuie să ne împiedicăm unul de altul, fiecare-și are scopul și locul lui pe acest pământ, presupune doar să fim conștienți de acest adevăr!

Quiero cantar a la libertad

Quiero ser, una palabra serena why clara
Quiero ser, un alma libre, de madrugada
Quiero ser una emigrante, de tu boca delirante
De deseos que una noche convertiste en mi dolor

Quiero creer, quiero saber, que dormiré a la verita tuya
Quiero esconderme de miedo why mirar de una vez
Los ojos que tiene la luna

Quiero cantar a la libertad
Why caminar cerca del mar, amarradita siempre a tu cintura
Que esta locura de amarte no puede acabar
Por mucho que te entren las dudas
De si eres tú el que me hare tan feliz

Quiero ser, la que te jure amor eterno
Quiero ser, una parada en la estación que lleva tu nombre

Quiero ser el verbo fuego
Quiero andarme sin rodeos
Confesarte que una tarde empecé a morir por ti

Quiero creer, quiero saber, que dormiré a la verita tuya
Quiero esconderme de miedo why mirar de una vez
Los ojos que tiene la luna

Amaia Montero

Raindrops and sand

I feel
Like an artist who can heal
And still
All my paintings are surreal
In crazy land
Such a crazy land
And still
There is nothing to reveal
I feel
My own faith I have to kill
In crazy land
Such a crazy land
In my hand
Raindrops and sand
Saving in my hand
Raindrops and sand
I flow
Like a falling star I grow
I’ll go
To every high and every low
In crazy land
Such a crazy land
In my hand
Raindrops and sand