La ușa Lui

   Într-o dimineața, a sărit din pat îmbrăcând cea mai frumoasă rochie și-a alergat tot drumul până la El, precum un avion cu reacție, a bătut la ușa luminii Lui cu sufletul în mână să-i pună o simplă întrebare: ”Nu știi că și eu sunt om pe-acest Pământ, nu provin din altă galaxie?”

   La care El, privind-o cu încântare, căci ajunsese-n poarta Lui fără chemare, i-a răspuns zâmbind: ”De atâta vreme sunt cu tine și nu M-ai cunoscut, văzut, și-acum mă întrebi pe Mine dacă-ți știu locul pe Pământ? Nimic din ce-am făcut pentru tine, nu a fost un răspuns?”

   Stând puțin pe gânduri, rușinată, se apropie de El și-i răspunse: ”Te-am simțit, într-adevăr, lângă mine-n zile fierbinți, încolțită de viață, dar credeam că-i noroc, scăpând din ele… Pentru că nu m-am grăbit ați mulțumi, cum era normal s-o fac, m-am gândit că m-ai părăsit… ”

   Zâmbind pe sub mustață El îi răspunde: ”Eu sunt lumina și viața lumi-ntregi, cum tu ai viață și lumină mă vei găsi mereu în tine, având grijă să nu greșești prea tare și să nu mai poți îndrepta ce ai stricat… Eu sunt viața și adevărul, nu uita! ”

   El fiind un iubitor de viață, iubește orice creștin, așa cum este, cu bune și cu rele, nu contează unde locuiește pe acest Pământ, îi mulțumi că l-a găsit dându-i binecuvântarea sărutând-o pe creștet.

   De atunci în fiecare dimineață când se trezește își ia inima în palme și Îi mulțumește pentru lumina zilei primită-n dar, la fel și seara înainte de culcare. 

4 gânduri despre „La ușa Lui

  1. „Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.
    El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe.
    Trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.
    El nu va slăbi, nici nu Se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ; şi ostroavele vor nădăjdui în Legea Lui.”
    Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc şi suflet celor ce merg pe el:
    „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric.
    Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor.”

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s