Dincolo de timp

Toți susținem că iubim viața
dar puțini dintre noi o și prețuim.

Din Înalt El, liniștit, ne privește,
cum ne urâm, cum ne umilim,
trăind, de parcă am fi rivali
gândind dincolo de timp
hoinărind tenebrele umbre.

Și ne-ntrebăm nedumeriți:
De unde vine-atâta ură?

Ea vine de la sine,
căci ne-am dezvățat să ne iubim.


Descoperă mai multe la Gânduri rebele

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Un gând despre „Dincolo de timp

Comentariile sunt închise